DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité) Vezi definitia »

INCISIVITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este incisiv. [< fr. incissivité]. Vezi definitia »

VOLINTIRÉȘTE adv. (Înv.) Ca volintirii. – Volintir + suf. -ește. Vezi definitia »

cunoștínte s.m. (înv.) persoană cunoscută, cunoștință. Vezi definitia »

PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität. Vezi definitia »