ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

ATLETÍSM s. n. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică ușoară. (< fr. athlétisme) Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. (< fr. aristotélisme) Vezi definitia »

ANTICLERICALÍSM s.n. Mișcare îndreptată împotriva privilegiilor bisericii și ale clerului. [Cf. fr. anticléricalisme]. Vezi definitia »

CANIBALISM (‹ canibal) s. n. 1. Devorare, de către unele animale, a indivizilor din propria specie (de ex. femelele mame, mai ales scroafele, își devorează puii după fătare sau unele păsări ciugulesc țesuturile vii ale altor păsări). C. se manifestă numai în anumite perioade ale vieții (c. temporar: la feline cînd masculii sînt mai mulți decît femelele le mănîncă puii pentru a le forța să reintre în călduri) sau este o trăsătură specifică de comportament (c. permanent: la călugăriță). 2. Consumarea cărnii de om de către popoarele primitive, determinată de insuficiența resurselor alimentare sau de credințe religioase; antropofagism. 3. Cruzime, ferocitate. Vezi definitia »