TABUÍSM s. n. Sistem de interdicții magice și mitologice bazat pe tabuuri. – Tabu + suf. -ism. Vezi definitia »

PANMATEMATÍSM s. n. concepție metafizică potrivit căreia universul ar fi supus unui principiu ordonator de natură matematică, desfășurarea fenomenelor universale fiind subordonată unor constante numerice și reguli matematice imuabile. (< pan- + matematism) Vezi definitia »

NOMADÍSM s.n. Viață nomadă a unui grup, a unui popor etc. [Cf. fr. nomadisme]. Vezi definitia »

PERCEPȚIONÍSM s.n. Teorie filozofică care admite cunoașterea structurii lucrurilor prin percepție; percepționalism. [Pron. -ți-o-. / < fr. perceptionnisme, it. percezionismo]. Vezi definitia »

ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. – Din fr. absolutisme. Vezi definitia »