PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt opuse sexului respectiv; androginie (2). [Pr.: pse-u-] – Cf. fr. pseudo-hermaphrodisme. Vezi definitia »

CLINOSTATÍSM s.n. Modificările fiziologice rezultate din poziția culcată a corpului. [< fr. clinostatisme, cf. gr. klinein – a culca, statis – ședere]. Vezi definitia »

PICARÍSM s. n. tendință în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca aventurieri, cerșetori, intriganți, declasați etc. (< fr. picarisme) Vezi definitia »

CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1). Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme]. Vezi definitia »