MONARHÍE, monarhii, s. f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparține unei singure persoane (rege, împărat, țar, șah etc.) și se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului. Monarhie constituțională = formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituție. 2. Stat care are ca formă de guvernământ monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie. Vezi definitia »

ZINCOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tehnica obținerii clișeelor metalice folosite în imprimerie; zincogravură. ♦ Atelier în care se execută asemenea clișee. [Gen. -iei. / < fr. zincographie, cf. fr. zinc, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

SINECHÍE s. f. (Med.) Aderență patologică a irisului în fața posterioară a corneei sau la cristalin; p. gener. orice aderență patologică între formațiuni anatomice vecine. – Din fr. synéchie, engl. synechie. Vezi definitia »

MÂRȘEVÍE s. f. v. mârșăvie. Vezi definitia »

CATAPLEXÍE s.f. Încetare bruscă și de durată scurtă a oricărei mișcări datorită fricii; încremenire de frică, stupoare. [Gen. -iei. / < fr. cataplexie, cf. gr. kataplexis – stupoare]. Vezi definitia »