EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. Vezi definitia »

METEORIZÁȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor fizice și chimice suferite de roci în contact cu atmosfera. 2. meteorism. (< fr. météorisation) Vezi definitia »

PẤRTIE pârtii s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat și marcat, prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă. (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina. Vezi definitia »

ATIROIDÍE s. f. absență completă a secreției tiroidiene. (< fr. athyroïdie) Vezi definitia »

GUGUMĂNÍE, gugumănii, s. f. V. gogomănie. Vezi definitia »