sedeálă, sedéle, s.f. (înv.) imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedelnă. Vezi definitia »

DIAPEDÉZĂ s. f. trecere a leucocitelor prin pereții capilarelor sangvine, determinată de digestie sau de o infecție. (< fr. diapédèse) Vezi definitia »

BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură. Vezi definitia »

TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite) Vezi definitia »

BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială. Vezi definitia »