PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure. Vezi definitia »

BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare de diferite forme, servind la indicarea poziției unui punct topografic, la delimitarea zonelor navigabile pe mare. – Fr. balise. Vezi definitia »

strătorícă, s. f. – Ventrilică (Veronica officinalis). Sb. strator, bg. stratur „amarant”. Vezi definitia »

ghíndă (ghínde), s. f. – 1. Fructul stejarului. – 2. Treflă, la jocul de cărți. – Mr., megl. gl’indă, istr. gl’inde. Lat. *glanda, de la glans, cu schimbare de decl. (Pușcariu 714; Candrea-Dens., 740; REW 3778; DAR), cf. alb. ljënde (Philippide, II, 643). Este de asemenea posibil să se plece direct de la glandem, cf. var. înv. și dial. ghinde. Der. ghindar, s. m. (stejar; cioară-de-cîmp; Garrulus glandarius), pe care Pușcariu 716, Candrea-Dens., 741 și REW 3774 îl derivă direct din lat. glandārius; ghindos, adj. (plin de ghindă); ghindoc, adj. (persoană bondoacă), cf. bondoc. – Cf. ghindură. Vezi definitia »

ARVÓNĂ s. f. v. arvună. Vezi definitia »