cărătór, cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare. Vezi definitia »

TUIÓR, tuioare, s. n. Remorcher care se deplasează dc-a lungul unui lanț sau al unui cablu întins pe fundul apei. – Din fr. toueur. Vezi definitia »

BOZGOR, bozgori, s.m. Denumire atribuită ungurilor (îndeosebi secuilor) de către românii ardeleni. Termenul provine de la cuvântul bașkir, un neam turcic din zona munților Urali despre care se crede că ar fi strămoșii secuilor. În ciuda vechimii sale de aproximativ 1 mileniu, termenul a căpătat în ultimul secol o denotație peiorativă. Vezi definitia »

soátior, soátiore, s.n. (reg.) coș de mână împletit din nuiele, din trestie, din papură etc. Vezi definitia »

DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat² + suf. -ător. Vezi definitia »