untúră (-ri), s. f. – Grăsime naturală. – Mr. umtură, megl. untură. Lat. unctūra (Pușcariu 1820; REW 9058), cf. logud., sp., port. untura, v. fr. ointure, prov. onchura, alb. ündürë (Philippide, II, 656). – Der. unturos, adj. (gras). – Cf. unge, unt. Vezi definitia »

STREPTOMICÍNĂ s.f. Substanță antibiotică cristalizată, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). [< fr. streptomycine]. Vezi definitia »

ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

CATASTÁZĂ s.f. 1. Moment în tragedia antică în care se accentuează punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (Lingv.) Impostație. [< fr. catastase, cf. gr. katastasis]. Vezi definitia »

CHENZÍNĂ s.f. Retribuția unei persoane pe (aproximativ) cincisprezece zile. [Pl. -ne. / < fr. quinzaine, cf. quinze – cincisprezece]. Vezi definitia »