harám (harámuri), s. n. – 1. Lucru obținut fără muncă, pleașcă, dar (mai ales în expresia de haram, gratis, pe degeaba). – 2. Beneficiu ilicit. – 3. Mîrțoagă, gloabă. – Mr. harame. V. sb. haran „gratuit”; de la har „grație”. În general se pleacă de la tc. haram „lucru interzis” (Roesler 606; Șeineanu, II, 207; Lokotsch 819; DAR), însă prezența cuvîntului sb. în sec. XIV (Daničič, III, 572) exclude această ipoteză. Graur, BL, IV, 87, încearcă să explice ultima întrebuințare prin tc. haram „brav”, care nu pare clar; în realitate, semantismul este normal, cf. de bogdaproste, de pomană, pentru a desemna obiecte de proastă calitate. Tc. poate să fi influențat în privința sensului 2. Der. harancă, s. f. (femeie rea); harangiu, s. m. (om crud, fără suflet); haramin, s. m. (bandit, tîlhar), din tc. harami (Șeineanu, II, 208; Berneker 377), cf. mr. harami, bg. haramija, sb. haràmija, mag. haramja; haramină, s. f. (tîlhar;țigan); haramlîc, s. n. (găleată); haramgiu, s. m. (trișor); haramgioaică, s. f. (femeie care trișează); harambașa, s. m. (căpitan de haiduci), din tc. haram bași; harambașie, s. f. (funcția de căpitan de haiduci). Vezi definitia »

GRAHAM s.n. Produs de panificație (pâine, chifle, pesmeți) preparat din făină integrală conținând obligatoriu germeni și tărâțe; denumirea a fost dată după nutriționistul american Sylvester Graham care a creat primul sortiment de pâine, în formă de cozonac dreptunghiular, din acest tip de făină. Vezi definitia »

HIPOPOTÁM s. m. 1. pahiderm amfibiu, erbivor, mare și greoi, cu picioarele scurte, care trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială. 2. (fam.) om masiv. (< fr. hippopotame) Vezi definitia »

EDÁM s. n. sortiment de brânză olandezâ. (< fr. edam) Vezi definitia »

HAM¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee. Vezi definitia »