CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens) Vezi definitia »

AGLOMERÁNT s. m. Substanță care are proprietatea de a lega între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. – Fr. agglomérant (sens după fr. liant). Vezi definitia »

DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant) Vezi definitia »

MITIZÁNT, -Ă adj. Care mitizează. [Cf. it. mitizzante]. Vezi definitia »

PREVALÉNT, -Ă adj. Care prevalează; de importanță majoră; predominant. [Cf. it. prevalent]. Vezi definitia »