SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme]. Vezi definitia »

SERIALÍSM s.n. Tehnică de compoziție muzicală care folosește totalitatea celor 12 sunete cromatice, considerate ca având aceeași importanță. V. dodecafonism. [Pron. -ri-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »

HIDROTROPÍSM s. n. tropism al organelor plantelor ca răspuns la acțiunea umidității aerului sau solului. (< fr. hydrotropisme) Vezi definitia »

TAUTACÍSM s.n. Figură de stil care constă în repetarea aceluiași semn la începutul unor cuvinte sau silabe succesive. [< fr. tautacisme, cf. gr. tauto – același lucru]. Vezi definitia »

TURCÍSM s. n. cuvânt, expresie împrumutate din limba turcă. (< turc + -ism) Vezi definitia »