PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș. Vezi definitia »

INELÚȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. – Inel + suf. -uș. Vezi definitia »

ȘOFRĂNÁȘ, șofrănași, s. m. Plantă oleaginoasă din familia compozeelor, cu flori galbene-portocalii, din care se extrage o substanță colorantă; șofrănel (2) (Carthamus tinctorius). – Șofran + suf. -aș. Vezi definitia »

baș adv. – Chiar, tocmai, exact așa. – Var. abeș. Sb. baș. Necunoscut în afară de Banat și Olt. Vezi definitia »

HĂȚÁȘ¹, hățași, s. m. Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș. – Hăț¹ + suf. -aș. Vezi definitia »