Definita cuvantului paranteză
PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu paranteză
lefetíță s.f. (reg.; în glumă) gură = morișcă, titirez. Vezi definitia »
CONDIȚIONÁLĂ s. f. v. condițional [în DN]. Vezi definitia »
SARÍSĂ s. f. (ant.) lance lungă macedoneană. (< lat. sarissa) Vezi definitia »
scrumbíe-albástră (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-albástre; pl. scrumbíi-albástre Vezi definitia »
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. boutonnière. Vezi definitia »