CUÁNTIC, -Ă adj. referitor la cuantă. ♦ număr ~ = fiecare dintre cele patru numere care definesc starea electronilor unui atom; mecanică ~ă (și s. f.) = ramură a fizicii teoretice care studiază legile mișcării la scară (sub)atomică; chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază natura legăturii chimice și mecanismele de reacție pe baza legilor și principiilor mecanicii cuantice. (< fr. quantique) Vezi definitia »

ULTRAACÚSTIC, -Ă, adj., s. f. 1. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Ultra- + acustică – Cf. fr. ultraacoustique. Vezi definitia »

GLÍPTIC, -Ă I adj. referitor la gliptică. II. s. f. arta gravării pietrelor (semi)prețioase. (< fr. glyptique, gr. glyptikos) Vezi definitia »

REUMÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de reumatism. [Pron. re-u-. / < lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch]. Vezi definitia »

CVASIONÍRIC, -Ă adj. în stare aproape onirică. (< it. quasi onirico) Vezi definitia »