TURNÉTĂ s.f. (Poligr.) Aparat folosit la depunerea uniformă și uscarea stratului fotosensibil pe plăcile metalice care servesc la executarea formelor de tipar înalt sau plan. [< fr. tournette]. Vezi definitia »

mălúră (mălúri), s. f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gărgăriță” (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s. m. (plantă, Orobus niger), numită așa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură). Vezi definitia »

BALÍSTICĂ s. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu aruncat sub un anumit unghi față de orizont. ♦ Știință care studiază mișcarea proiectilului în interiorul țevii și pe curba balistică. – Fr. balistique (it. balistica). Vezi definitia »

DENTÁLĂ, dentale, adj.f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental. Vezi definitia »

NOPTÍȚĂ, noptițe, s. f. 1. (Rar) Nopticică. 2. (Bot.) Barba-împăratului. – Noapte + suf. -iță. Vezi definitia »