Definita cuvantului parc
PARC s. n. 1. grădină publică mare, amenajată cu arbori, peluze etc. ◊ grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuințe. 2. suprafață de teren închisă unde se îngrijește și se crește vânatul. 3. loc de staționare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor și materialelor unei instituții, unei unități. ◊ totalitatea autovehiculelor unei întreprinderi, instituții etc.. 4. ~ electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric. (< fr. parc)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu parc
mârc2, -ă, adj. (reg.) roșcat, roșu-închis. Vezi definitia »
3AOJRC <a href=„http://jqbolwwwfbqm.com/”>jqbolwwwfbqm</a>, [url=http://kyydohmoimda.com/]kyydohmoimda[/url], [link=http://otfhwpcocljb.com/]otfhwpcocljb[/link], http://lboafbmmivym.com/ Vezi definitia »
iarc, iárcuri, s.n. (reg.) șant mare de hotar. Vezi definitia »
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca]. Vezi definitia »
bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”. Vezi definitia »