pripór (pripoáre), s. n. – Povîrniș, pantă abruptă. Sl., cf. rus. pripor, rut. prypir (Tiktin), poate din sl. priporinŭ (Conev 39). – Der. priporos, adj. (povîrnit). Vezi definitia »

SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuituri, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor. Vezi definitia »

ADAPTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o adaptare. ◊ specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora. (< fr. adaptateur) Vezi definitia »

ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [Pr.: -no-i-] – Înnoi + suf. -tor. Vezi definitia »

PORTÓR¹ s. n. șaland autopropulsat care transportă materialul dragat. (< fr. porteur) Vezi definitia »