ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică având cele mai noi știri dintr-o gazetă. – Din lat. ultimus, it. ultimo. Vezi definitia »

TAIM s. n. (sport) timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. ◊ termen prin care se anunță începutul sau sfârșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă. (< engl. time) Vezi definitia »

INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus]. Vezi definitia »

DERODÍM s. m. monstru având un singur corp, cu două gâturi și două capete. (< fr. dérodyme) Vezi definitia »

AGROMÍNIM s. n. (Ieșit din uz) Totalitatea lucrărilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu, în scopul creșterii producției agricole. – Din rus. agrominimum. Vezi definitia »