BRIC² adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique) Vezi definitia »

IZOGENÉTIC, -Ă adj. isogen. (< fr. isogénétique) Vezi definitia »

FENOMENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la fenomenologie; care are la bază fenomenologia. [Pl. -ci, -ce. / < fr. phénoménologique]. Vezi definitia »

SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp]. Vezi definitia »

PSIHOPATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopatologie. [< fr. psychopathologique]. Vezi definitia »