țar (-ri), s. m. – 1. (Înv.) Împărat. – 2. Monarh slav. Sl. carĭ, din mgr. ϰαισαρ. – Der. țarevici, s. m. (fiu de țar), din rus. carevič; țarină, s. f. (nevastă de țar, împărăteasă rusă), din rus. carica; Țarigrad, s. m. (Constantinopol), înv., din sb. Carigrad. Vezi definitia »

TROACÁR, troacare, s. n. Palton sau pardesiu femeiesc mai scurt. – Din fr. trois-quarts. Vezi definitia »

PERJÁR, perjari, s. m. (Reg.) Cel care cultivă perji; p. gener. prunar. – Perj + suf. -ar. Vezi definitia »

CONSULÁR, -Ă adj. referitor la consul sau la consulat. ♦ corp ~ = totalitatea consulilor (3) dintr-o țară. (< fr. consulaire, lat. consularis) Vezi definitia »

ÎMBRĂZDÁR, îmbrăzdare, s. n. (Reg.) Brăzdar. – Din în- + brăzdar. Vezi definitia »