prihód, prihóduri, s.n. (reg.) 1. loc în pădure pe unde trece vânatul; potecă, cărare făcută de animalele sălbatice. 2. (în forma: priod) loc de trecere printre stânci; trecătoare, pas, posadă, prihodiște. 3. despărțitură la stână unde se închid oile înainte de muls. Vezi definitia »

PSEUDOPÓD s.n. Prelungire provizorie a protoplasmei la amibe, leucocite etc., cu ajutorul căreia se pot mișca sau pot apuca hrana. [Var. pseudopodium s.n. / < fr. pseudopode, germ. Pseudopodium, cf. gr. pseudos – fals, pous – picior]. Vezi definitia »

întrănód, întrănóduri, s.n. (înv.) locul dintre două noduri de pe ramurile sau tulpinile plantelor. Vezi definitia »

voievód (-zi), s. m. – 1. Domn, principe; titlu oficial al domnilor din Muntenia și Moldova. – 2. (Înv.) Comandant, șef militar. – 3. Numele celor doi arhangheli Mihail și Gavril. – 4. Conducătorul al unei cete de țigani. – 5. Conducătorul dansului numit călușari. – Var. voivod, voevod, și der. Sl. vojevoda de la voĭ „război”, cf. voinic, și voda „care conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 460), cf. bg. vojvod, sb., cr. vojevoda, pol. wojewoda, rus. voevoda, mag. vajvoda, vajda, ngr. βοεβόδας. Termen oficial; s-a folosit în mod curent în forma abreviată vodă, s. m. (principe). – Der. voievodal, adj. (principiar); voivodat, s. n. (principat); voievodesc, adj. (se zice despre o varietate de mere); voievozi, vb. (a domni); voievozie, s. f. (principat). Vezi definitia »

EXÓD s. n. 1. parte finală a unei tragedii grecești, deznodământul și ieșirea din scenă. 2. emigrare în masă a unei populații. (< fr. exode, lat. exodus) Vezi definitia »