PREEMINÉNT, -Ă adj. Mai presus decât alții; mult superior ca merite, ca rang. [Cf. fr. prééminent]. Vezi definitia »

TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza. Vezi definitia »

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (și adv.) destul, de ajuns. 2. (despre oameni) încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. (< lat. sufficiens, it. sufficiente) Vezi definitia »

ALARMÁNT, -Ă, alarmați, -te, adj. Care alarmează. – Fr. alarmant. Vezi definitia »

Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de 10 la puterea 15 ori Vezi definitia »