APOSTRÓFĂ s.f. Procedeu stilistic constând în întreruperea bruscă a șirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. ♦ Mustrare, imputare, reproș (adresat violent cuiva). [< fr. apostrophe, lat. apostropha, gr. apostrophe – întoarcere către]. Vezi definitia »

strúță s.f. 1. (înv.) fmela struțului. 2. (reg.; în compuse) struța-mirelui = nume de plantă; bătrâniș. Vezi definitia »

CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunci + suf. -tură. Vezi definitia »

AZOTÚRĂ s. f. combinație a azotului cu un metal; nitrură. (< fr. azoture) Vezi definitia »

parasínă s.f. (înv.) numele unei pânze groase. Vezi definitia »