MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus) Vezi definitia »

BEHAIM, Martin (1459-1507), cosmograf și navigator german. A introdus în navigație astrolabul; în 1492 a construit primul model al globului terestru geografic. Vezi definitia »

TOPONÍM s. n. nume propriu de loc; toponimic. (< fr. toponyme) Vezi definitia »

CLORENCHÍM s. n. țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă. (< fr. chlorenchyme) Vezi definitia »

zaím (-mi), s. m. – Proprietar de pămînt. Tc. (arab.) zaim (Șeineanu, III, 130). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »