BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük. Vezi definitia »

OZONOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la ozonometrie. [< fr. ozonométrique]. Vezi definitia »

emiclíc (emiclícuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

v'ârstnic (vârst-nic) adj. m, pl. v'ârstnici; f. v'ârstnică, pl. v'ârstnice Vezi definitia »

FONOGÉNIC, -Ă adj. (Despre voce) Care se pretează la înregistrare. [< fr. phonogénique]. Vezi definitia »