ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv). Vezi definitia »

ciumléc s.n. (reg. înv.) un fel de ghiveci pus în oală și fiert. Vezi definitia »

papléc, papléci, s.m. (reg.) 1. pantof vechi. 2. papuc. Vezi definitia »

FOÁRFEC s. m. v. foarfece. Vezi definitia »

ec. inversul operatiunii de conversiune; preschimbarea inscrisurilor unui imprumut vechi cu inscrisuri ale unui imprumut nou cu o rata a dobanzii mai mare. Vezi definitia »