salahór (salahóri), s. m. – 1. (Înv.) Slujbaș la curte. – 2. (Înv.) Țăran scutit de dări, care avea drept unică obligație întreținerea anumitor cetăți sau drumuri. – 3. Ziler, muncitor cu ziua. Tc. (per.) salahor „scutier” (Șeineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der. salahori, vb. (a munci din greu, a trudi); salahorie, s. f. (muncă de salahor); salahoresc, adj. (de salahor). Vezi definitia »

OCĂRÂTÓR, -OÁRE, ocărâtori, -oare, adj. (Înv.) Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor. Vezi definitia »

DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj. Care disprețuiește. // adv. Cu dispreț. [< disprețui + -tor]. Vezi definitia »

PRESATÓR, -OÁRE s. m. f. presor² (II). (< presa + -tor) Vezi definitia »

procátor, procátori, s.m. (reg.) 1. avocat. 2. (în forma: procátăr) procuror fiscal. 3. (înv.) persoană împuternicită. Vezi definitia »