Definita cuvantului particular
PARTICULÁR, -Ă I. adj. 1. care aparține numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ în ~ = în mod deosebit, în special. ◊ care constituie proprietatea individuală a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecăți) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. II. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular și general. III. s. m. persoană care nu deține o funcție oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu particular
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. Vezi definitia »
KALA-AZÁR s.n. (cuv. hindi boală neagră < hindi kālā = negru + persan āzār = boală) [etim. MW, TLF] Vezi definitia »
MOAR s. n. 1. țesătură de mătase sau de bumbac mercerizat, cu reflexe lucioase, ondulate, care se schimbă după poziția din care e privită. 2. perturbație vizibilă pe ecranul unui televizor constând dintr-o rețea de linii cu deplasare aleatorie. (< fr. moire) Vezi definitia »
VOLÁR, -Ă adj. al palmei. (< germ. volar) Vezi definitia »
ELECTROCAPILÁR, -Ă adj. Referitor la electrocapilaritate. [Cf. fr. électrocapillaire]. Vezi definitia »