MÍCĂ s.f. Grup de minerale de siliciu și aluminiu cristalizate, care se desfac în foițe de obicei elastice. [Pron. -cii. / < fr. mica, cf. lat. mica – bucățică]. Vezi definitia »

AUTOCATALÍZĂ, autocatalize, s. f. Cataliză a unei reacții chimice produsă chiar de elementele care iau parte la reacție. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocatalyse. Vezi definitia »

BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. Faptul de a (se) burduși. – Din burduși + suf. -eală. Vezi definitia »

STÁNȚĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ◊ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza) Vezi definitia »

MONOCÓCĂ s.f. Ansamblu constituit din șasiul și caroseria unui vehicul, care formează un bloc. [< fr. monocoque]. Vezi definitia »