HEGELIANÍSM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [Pr.: -li-a-] – Din fr. hégélianisme. Vezi definitia »

PIGMALIONÍSM s. n. perversiune sexuală, masturbare în fața unei statui sau prin raport sexual cu manechine. (< engl. pygmalionism) Vezi definitia »

MAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♦ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ◊ (fig.) atracție; influență, fascinație. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice. (< fr. magnétisme, germ. Magnetismus) Vezi definitia »

HIPERADRENALÍSM s. n. hiperfuncție a suprarenalelor. (< engl. hyperadrenalism) Vezi definitia »

IUDAÍSM s. n. Mozaism. – Din fr. judaïsme. Vezi definitia »