píuă (píue), s. f. – 1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a șteampului, scobitură în instalații, broască, piuliță. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Pușcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se folosește în prezent. – Der. piuar, s. m. (dîrstar); piuliță, s. f. (vas de pisat; piesă cu filet). Vezi definitia »

LIVÁDĂ, livezi, s. f. 1. Suprafața de teren plantată cu pomi fructiferi. 2. Întindere de pământ pe care se lasă să crească iarba pentru cosit sau pentru pășunat. [Var.: (reg.) livéde s. f.] – Din bg. livada, ucr. levada. Vezi definitia »

năsấlcă, năsấlci, s.f. (reg.) ciubăr cu o toartă și două băieri de atârnat pe spate, folosit la transportul strugurilor culeși. Vezi definitia »

oșteáză, oștéze, s.f. (reg.) 1. cartier al unui oraș, mahala. 2. grup de case la marginea satului. Vezi definitia »

ARGINÍNĂ s. f. (Biol.) Aminoacid care există în proteine și participă la sinteza ureii în ficat. – Din fr. arginine. Vezi definitia »