UVERTÚRĂ s.f. Compoziție muzicală orchestrală compusă de obicei ca introducere la o operă, la un balet. ♦ Piesă orchestrală de concert, alcătuită dintr-o singură parte, având la bază un program, și care nu are legătură cu vreun spectacol. ♦ Piesă instrumentală constituind partea introductivă a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouvertüre]. Vezi definitia »

HEPTÓDĂ s. f. tub electronic cu șapte electrozi. (< fr. heptode, germ. Heptode) Vezi definitia »

ȘÚSTĂ, șuste, s. f. (Arg.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec. Vezi definitia »

BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală. Vezi definitia »

CINERÁRĂ, cinerare, adj. (În sintagma) Urnă cinerară = urnă în care se păstrează cenușa morților; cenușar. – Din fr. cinéraire, lat. cinerarius. Vezi definitia »