AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală. Vezi definitia »

DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”. Vezi definitia »

MIOGRÁMĂ, miograme, s. f. (Med.) Diagramă a contracției musculare obținută la miograf. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogramme. Vezi definitia »

SILICÓZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de silice. (< fr. silicose) Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă). Vezi definitia »