Definita cuvantului patriciu
PATRÍCIU s. n. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu. (< lat. patricius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu patriciu
COLOFÓNIU2 s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium]. Vezi definitia »
TOMNÍU, -ÍE, tomnii, adj. Tomnatic2 (1). – Din toamnă + suf. -iu. Vezi definitia »
TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium]. Vezi definitia »
bogasíu s. m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile); bogasierie, s. f. (prăvălie; textile). Vezi definitia »
SÉDIU s.n. Loc, clădire unde funcționează de obicei o instituție publică sau o organizație de masă. ♦ (Fig.) Centru, focar. [Pron. -diu. / < it. sedio]. Vezi definitia »