PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). Vezi definitia »

CALORÍE s. f. unitate de măsură a căldurii, cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată cu un grad centigrad; unitate de măsură a energiei pe care o dezvoltă în corp alimentele în procesul anabolismului. (< fr. calorie) Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile. Vezi definitia »

nevedénie² s.f. (înv.) orbire. Vezi definitia »

ACROMÍE s. f. Decolorare congenitală a pielii, ca urmare a dispariției pigmentului colorant. – Din fr. achromie. Vezi definitia »