AFIRMÁȚIE s.f. Declarație prin care se spune sau se susține că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ (la pl.) Cuvinte care exprimă o afirmare. [Gen. -iei, var. afirmațiune s.f. / cf. fr. affirmation, lat. affirmatio]. Vezi definitia »

CULEGĂTORÍE, culegătorii, s. f. Atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operațiile de culegere a textelor; zețărie. – Culegător + suf. -ie. Vezi definitia »

EXECÚȚIE s.f. 1. Executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. [Gen. -iei, var. execuțiune s.f. / cf. fr. exécution, lat. executio]. Vezi definitia »

-ANDRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bărbat”, „bărbătesc”. [< fr. -andrie, cf. gr. aner, -dros]. Vezi definitia »

ASIMILÁȚIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio]. Vezi definitia »