FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur. Vezi definitia »

QUAESTOR, quaestori, s. m. (În Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvéstor] – Cuv. it. Vezi definitia »

PROBATÓR, -OÁRE adj. probatoriu. (< fr. probatoire) Vezi definitia »

EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris. Vezi definitia »

șógor (-ri), s. m. – (Trans., Maram.) Cumnat. Mag. sógor (Tiktin). – Der. șogăriță, s. f. (Maram., cumnată). Vezi definitia »