STRAPAZÁN, strapazane, s. n. (Reg.) Cui (de lemn) fixat pe marginea bărcii, de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe; ujbă. – Cf. tc. trabzan. Vezi definitia »

FRENCH-CANCAN s. n. Cancan². [Pr.: frencĩ-cancán] – Cuv. fr. Vezi definitia »

VILAFRANCHIÁN s.n. (Geol.) Etaj de la sfârșitul pliocenului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -chi-an. / [< fr. villafranchien, cf. Villafranca, localitate în Italia]. Vezi definitia »

TIMPÁN s.n. 1. Membrană elastică care desparte urechea externă de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percuție cu sunetul acordabil, constând dintr-un corp de aramă în formă de cazan, având gura acoperită cu o membrană de piele care vibrează atunci când este lovită cu niște bețișoare. 3. Spațiu cuprins între cele trei cornișe ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafața cuprinsă între orizontală și arcele unei bolți. 4. (Tehn.) Pinion dințat. // (În forma timpano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „tobă”, „membrană întinsă”, „timpan (1)”. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon]. Vezi definitia »

solutreeán¹ (-lu-tre-ean) adj. m., pl. solutreéni; f. solutreeánă, pl. solutreéne Vezi definitia »