COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2).- Cobză + suf. -ar. Vezi definitia »

FOLICULÁR¹ s. m. (peior.) scrib, gazetăraș. (< fr. folliculaire) Vezi definitia »

săgetár, săgetári, s.m. (înv.) 1. arcaș, săgetător. 2. persoană care făcea săgeți și arcuri. 3. țintaș, ochitor. Vezi definitia »

MERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparține mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius) Vezi definitia »

TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adj. Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. Vezi definitia »