RECÚRSIE, recursii, s. f. Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Var.: recursiúne s. f.] – Din lat. recursio, -onis. Vezi definitia »

PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. Vezi definitia »

MERCEOLOGÍE s. f. disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor. (< it. merceologia) Vezi definitia »

ROENTGENOSCOPÍE s.f. Radioscopie. [Gen. -iei. / < germ. Röntgenoskopie]. Vezi definitia »

RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulți termeni (în mulțimea perechilor ordonate de elemente ale unei mulțimi date). 2. (La pl.) Legătură între două sau mai multe persoane, popoare, state etc. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = relații politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin agențiile diplomatice ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație; povestire, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a referi, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation. Vezi definitia »