cincădí, cincădésc, vb. IV refl. (reg.) a nu se putea hotărî la o acțiune, a șovăi, a se socoti. Vezi definitia »

pildí, pildésc, vb. IV (înv.) a spune ceva pe ocolite, a vorbi în pilde, a spune pilde; a pildui. Vezi definitia »

năsădí (năsădésc, năsădít), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. – 2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. – 3. (Refl., Trans.) A se închega. Sl. nasaditi „a planta” (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s. n. (materie în descompunere); năsadă, s. f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriș), cf. sl. nasadŭ. Vezi definitia »

galibardi, galibardesc. v. t. a spune, a vorbi. Vezi definitia »

STAFIDÍ, stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă. Vezi definitia »