SIBILÁNT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Vezi definitia »

PERMANÉNT, -Ă adj. 1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. ondulație ~ă (și s. n.) = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. (< fr. permanent, lat. permanens) Vezi definitia »

REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement. Vezi definitia »

TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant]. Vezi definitia »

RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent. Vezi definitia »