MẤNDRU, -Ă, mândri, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de”). Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaș. 3. (Pop.) Frumos, falnic, măreț. II. S. m. și f. (Pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; drag, iubit. – Din sl. mondrŭ „înțelept”. Vezi definitia »

LÚSTRU³ s. n. v. lustră. Vezi definitia »

PERIMÉTRU, perimetre, s. n. 1. (Mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărginește o suprafață. 2. Suprafață cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localități, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr. perímetros, germ. Perimeter. Vezi definitia »

BATIMÉTRU s. n. aparat folosit în batimetrie (1). (< fr. bathymètre) Vezi definitia »

TORSIOMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru măsurarea deformației la torsiune a barelor. ♦ Aparat pentru determinarea rezistenței hârtiei la torsiune. 2. (Text.) Instrument pentru determinarea numărului de răsuciri pe o anumită lungime de fir. [Pron. -si-o-. / < fr. torsiomètre]. Vezi definitia »