PUTERNICÍE, puternicii, s. f. (Înv.) Putere (I 2). – Puternic + suf. -ie. Vezi definitia »

PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio) Vezi definitia »

OMFALOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a cordonului ombilical. [< fr. omphalotomie, cf. gr. omphalos – ombilic, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ABDOMINALGÍE, abdominalgii, s. f. (Med.) Durere abdominală. – Din fr. abdominalgie. Vezi definitia »

ERUDÍȚIE s. f. cunoaștere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă. (< fr. érudition, lat. eruditio) Vezi definitia »