ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrând aceeași stare de agregare, în condiții fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. Vezi definitia »

ZIDĂRÍE², zidării, s. f. Meseria zidarului; zidărit. – Zidar + suf. -ie. Vezi definitia »

SELENOLOGÍE s. f. parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. (< fr. sélénologie) Vezi definitia »

ATIMÍE s. f. absență a manifestărilor afective, în schizofrenie. (< fr. athymie) Vezi definitia »

preatăríe s.f. (înv.) boltă cerească, cer, firmament. Vezi definitia »