SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus) Vezi definitia »

perv (-vă), adj. – (Mold.) De primă calitate, fin. Rus. pervyj (Tiktin). Se spune numai despre făina albă. E dubletul lui pîrv, adj. (se spune despre oile cu lînă scurtă), din sl. prŭvŭ „primul”. – Der. pîrvac, s. n. (stup nou), în Olt., din bg. părvac (Conev 74), slov. prvec (Tiktin). Vezi definitia »

PROTÉRV, -Ă adj. (Liv.) Arogant și insolent în mod sfidător. [Cf. it. protervo, lat. protervus]. Vezi definitia »

PENINÉRV, -Ă adj. (Despre frunze) Cu nervuri penate. [< fr. penninerve]. Vezi definitia »

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus. Vezi definitia »