FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescență devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie și în farmacie. (< fr. fluorescéine) Vezi definitia »

MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette. Vezi definitia »

VENOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a venelor. [Cf. it. venosclerosi < lat. vena – venă, gr. sklerosis – întărire]. Vezi definitia »

PINÚLĂ s.f. 1. Lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir subțire și care, montată la capetele unei alidade, servește la determinarea prin vizare a direcției aliniamentelor. 2. Pană mică, aripioară, aripă. ♦ Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză compusă de ferigă. V. foliolă. [< fr. pinnule, cf. lat. pinnula]. Vezi definitia »

NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec. Vezi definitia »