DELÍR s.n. 1. Tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc. 2. (Fig.) Exaltare, extaz; frenezie; entuziasm excesiv. [Pl. -uri, -re. / < fr. délire, it. delirio, lat. delirium]. Vezi definitia »

AGADIR, oraș în Maroc, port de pescuit la Oc. Atlantic; 110,5 mii loc. (1982). Stațiune balneară. Aeroport. Export de conserve de pește, citrice, metale neferoase, ciment etc. Mare catastrofă seismică laq 1 mart. 1960 (12 mii de victime). Sosirea canonierei germane „Panther” în rada portului A. (1941) a provocat un incident franco-german încheiat printr-un compromis: Germania recunoaște protectoratul Franței asupra unei părți a Marocului și primește în schimb o parte a Congo-ului francez. Incidentul de la A. marchează încheierea celei de-a doua crize marocane. Vezi definitia »

fir (fíre), s. n. – 1. Produs obținut prin toarcerea unor fibre textile. – 2. Ață. – 3. Fibră, filament. – 4. Păr. – 5. Tulpină. – 6. Capăt. – 7. Fir de aur. – Mr. h’ir, megl. ir. Lat. fῑlum (Pușcariu 617; Candrea-Dens., 598; REW 3306; Philippide, II, 642; DAR), cf. it. filo (sicil. firu), fr. fil, sp. hilo, alb. filj. Der. firicică, s. f. (plantă, Filago germanica); firog, s. n. (Trans., muncă); firos, adj. (fibros); firui, vb. (a toarce; a coase, a broda); firuță, s. f. (plantă, Poa pratensis; iarbă, furaj, nutreț); desfira, vb. (a destrăma); înfira, vb. (a coase, a broda; a înșira, a înșirui); înfiera, vb. (Mold., a crește părul, mai ales mustățile; Bucov., a începe să fiarbă), cuvînt identic cu cel anterior, cu pronunțarea proprie Mold. cf. mira › Mold. miera (după Capidan, Dacor., III, 759 și DAR, direct de la un lat. *infῑlāre); prefira, vb. (a răspîndi, a împrăștia; a înșira); răsfira, vb. (a dezvolta, a desfășura; a întinde, a dispersa), cu var. prin încrucișare cu rășchira. Vezi definitia »

MICROFURNÍR s. n. furnir foarte subțire, lipit pe hârtie specială. (< micro¹- + furnir) Vezi definitia »

CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira. Vezi definitia »